Vis
rudimentar
curge - n somn elementar
sub o palmă de nisip
la poalele unui jilip...
Dincolo de noapte,
dincolo de șoapte...
Liniștea stă regulamentar,
într-un micro-punct pigmentar...
Dincolo de vânt,
dincolo de cuvânt...
Timpul devine sedentar,
a început să plouă excedentar,
și depărtarea se întinde suplimentar,
printr-un gând mut, intermediar.
31 Ianuarie 2024
- Hmm!
În miez de iarnă, un ansamblu de Ciori nebune
dansează și cântă deasupra curții mele,
în tempo-ul de vineri, pe la amiază,
iar, Cerul le ascultă ascuns după niște nori mari și gri,
în timp
ce eu stau și număr, cu voce tare,
nezborul Timpului, în secunde
ce se scurg foarte lent uneori,
între pereții galbeni și crăpați ai odăii...
Și aștept...
-Cât îți mai ascuți cuțitul Moarte?
Am obosit să te aștept și să privesc cerul
în timp
ce mă caut prin buzunare de mărunțișuri
și de restul de vise...
-Trimite odată, caii albi după mine..!
Mi-e somn,
mi-e sete,
mi-e frig
și mi-e târziu...
Undeva în intersecția
între cer și pământ
mă așteaptă de prea multă vreme
un înger
singuratic,
orb și bătrân...
-Trimite odată, caii după mine, Moarte!
Uite să-ți las adresa mea:
strada „uitării de sine”
stânga după colț
într-un gând mai retras și gol.
23 Ianuarie 2024
