Fug în miez, de
noapte
cu tălpile
rănite, din lumea
asta,
fără noimă.
Purtând cu mine, doar
visele
mereu, şi nu ştiu
niciodată,
încotro...
mă-ndrept însă, nu
mă opresc
în loc
şi, nici nu privesc
înapoi...
Chiar
dacă, se aude ecoul
armelor
de prejudecăți,
în războiul oamenilor
de
tinichea.
Iar atunci, când
intensitatea
dureri...
creşte, iau un condei
în mână,
şi beau
un strop de vers
curat să pot
deveni...
mai puternică fără
lacrimi.
29.Februarie.2012