miercuri, 29 februarie 2012

Fără lacrimii


Fug în miez, de noapte
cu tălpile
rănite, din lumea asta,
fără noimă.
Purtând cu mine, doar
visele
mereu, şi nu ştiu niciodată,
încotro...
mă-ndrept însă, nu mă  opresc
în loc
şi, nici nu privesc înapoi...
Chiar
dacă, se aude ecoul armelor
de prejudecăți,
în războiul oamenilor de
tinichea.
Iar atunci, când intensitatea
dureri...
creşte, iau un condei în mână,
şi beau
un strop de vers curat să pot
deveni...
mai puternică fără lacrimi.



                                                    29.Februarie.2012



miercuri, 22 februarie 2012

Incandescenţa





Pe șevalet
nopții...
îmi pictez sufletul,
în culorile
versului şi cu penelul
clipei
unice, la lumina
licuricilor.
Până când, zorii îmi
scaldă
privirea cu rouă...
iar,
ceea ce simt uneori
se
transformă într-un,
tablou
poate pentru unii...
Abstract
sau incandescența
numelui
meu, va pătrunde în
colecția
nemuririi la fel ca şi
Dali.


                                               22.Februarie.2012

marți, 14 februarie 2012

Suflet



Când luna sărută
în taină valurile
Mării înspumate şi,
din palma nopţii cad
umbre jucăuşe în jur...


Se naşte în colţul
unui suflet neînţeles,
câte un fluture de vers
şi îşi i-a zborul uşor,
prin văzduhul veşniciei.



                                                     14.Februarie.2012

marți, 7 februarie 2012

În lipsa ta



                                        

Mă doare talpa
sufletului...
căci, în lipsa ta...am
ascultat
struna nopții, cântându-mi
valsul iernii.
Ascunsă sub așternutul de
mătase...
şi, pe nesimțite pașii
nostalgiei,
s-au îndreptat spre
mine.
Sub privirea statică
a rotundei
lunii, pesemne că voia să
mă invite
la dans...am fugit şi, m-am
împiedicat
de ecoul timpului mereu...
Grăbit
şi, atât de nerăbdător iar
acum,
caut terapia prin cuvinte
scrise
în lipsa ta...fiindcă, mă doare.


                   
                                                       7.Februarie.2012





duminică, 5 februarie 2012

O urare personalizată


                                   


                                                                       


Un nou anotimp
a venit astăzi, peste
tine în care eu, îţi
doresc să înflorești
mereu, în grădina
destinului şi, sub cerul
senin al vieţii, şi sub
razele calde a iubirii iar,
vântul înțelepciunii să-ţi
poarte uşor, petalele doar
spre fericire zi, şi noapte!



                                                   5.Februarie.2012

Poem prescris

  -Acest poem îl prescriu, pentru cariile născute în mod consecutiv pe dinții Timpului, din excesul de sentimente contorsioniste d...