Uneori, îmi furi
gândul...
alteori, îmi răpeşti
zâmbetul.
Nu pot, să mă
stăpenesc...
şi, uşor încep să te
îndrăgesc.
Iar în fiecare, miez
de noapte...
încet, mă ascund în
singurătate.
Căci, eşti doar norul
amăgirii...
pe cerul meu, senin
al primăverii.
Nu mai vreau, o
dezamăgire...
ci, un strop aş vrea,
de fericire.
Acum, când scriu, cu
condeiul...
despre tine, în stil
haiku poemul.
26.Aprilie.2012