miercuri, 30 decembrie 2020

Șarpe negru

 

Am mușcat din mărul

în care a crescut un șarpe negru,

cel ce a înghițit toți fluturii de sub lumina

ochilor tăi,

de îndată ce m-am îndrăgostit de tine

și acum...

 

simt un gol imens,

însetat,

în stomac,

gol ce mă bea,

mă sorbește zgomotos

cu gura,

cu mâinile…

 

toată,

până la ultima răsuflare,

până când...

 

cade întunericul.

 

                                                      30.Decembrie.2020

 

 

 

 

 

                             

 

 

marți, 29 decembrie 2020

Fulgi de lapte

 

Niște femei invizibile stau îngenuncheate la ferestrele dintre cer și pământ,

îmbrăcate în hainele smereniei,

cu mâinile întinse a rugă,

neclintite și răbdătoare

așteaptă...

 

Sfinții să cearnă fulgi de lapte

cu sita cerului,

pentru copiii

care pleacă la vânătoare de licurici și de fluturi,

prin ușa secretă unui vis,

pe coada mărturii,

zâmbind până la urechi.

 

Într-o lume cu hotarele deschise doar prin vorbe,

în care înfloresc zidurile în locul florilor,

gloanțele zboară precum păsările

și se prăbușesc avioanele,

iar oamenii trăiesc în spatele oglinzilor,

din iluzii

cumpărându-și libertatea zi de zi

cu lacrimi

și aleargă după tot dar se aleg cu nimic.

 

........................................................................................

 

... pădurile urlă de durere...

 

Doamne, dă-le Sfinților fulgi de lapte

să cearnă

peste noi!

 

 

                                                        

                                                     29.Decembrie.2020

 

 

 

 

                             

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                               

 

 

 

vineri, 25 decembrie 2020

Nevoia…

știi...

 

cuvintele se nasc din nevoia Rostirii

de a se face auzită,

când Liniștea

urlă mai tare

decât pietrele sub lovitura ploii,

iar Nimicul,

calcă peste Totul făcut scrum în memoria Clipei,

îngenuncheată între arcurile ceasornicului unei vechi catedrale,

ale cărei clopote

bat

a uitare,

în depărtare...

 

cuvintele se nasc din nevoia vindecării

de "Neteiubesc".

 

                              

                                     25.Decembrie.2020

 

 

                             

 

 

 

 

Poem prescris

  -Acest poem îl prescriu, pentru cariile născute în mod consecutiv pe dinții Timpului, din excesul de sentimente contorsioniste d...