Cu ochii scăldați de rouă

cuvintele au învățat să mă rostească

într-o muțenie absolută.

sunt cea mai frumoasă trezire

dintr-un somn

adânc și lung,

cu bărbia sprijinită în palme

iar masa ronțăită de timp,

îmi săruta

coatele

fără să simt

frigul acelor ierni,

cu ninsori începute din cerul

tăiat

în patru

și împărțit la douăzeci și patru de clipe

rămase într-un veac

de singurătate…

toamnă după toamnă,

cu ochii scăldați de rouă.

 sunt cea mai frumoasă trezire

cuvintele au învățat să mă rostească

într-o zi,

de primăvară.

                                               27.Aprilie.2020-ora:04:19

Cadranele ceasurilor lumii

...uneori,

aș vrea să învârt toate cadranele ceasurilor lumii,

 până când i-aș străpunge coastele destinului

să se zvârcolească și să urle de durere

atât de tare

încât

să se zguduie tot cerul

și pământul

sub copitele cailor,
a sfinților

adormiți în grădina suspendată

cu flori de piatră nenorocoasă

înflorite

din nefericire

într-o viață pe care nu am ales-o eu

la naștere...

Dumnezeu pare să fi uitat

de mine…

uneori.

                                    16.Aprilie.2020-ora:00:34