La tine în inel

 

-Hai, să ne pierdem urmele prin zăpada florilor de cireș,

desculți,

să ne simțim eterni în această noapte,

iubito ...

 

Universul se va opri la tine,

în inel!

 

           

                                                    30.Aprilie.2021

Cortina umbrelor cade

 

În decorul nocturn, niște Gânduri hidoase trag de genele mele și mi le leagă de insomnie

(ca pe niște sfori de marionetă) mânuindu-le prin unduirea fumului gros de țigară,

din odaia tăcută și rece, în miez de noapte.

Sunt spectator involuntar la un spectacol neconvențional, cu repetiții interminabile,

 fără să clipesc de multe ori, cu ochii umflați și înroșiți.

 

Din când în când, se aude strigătul extaziat al unei cucuvele...

 

Singurătatea îmi zâmbește cu subînțeles, în urma orelor ce trec cu greu...

 

Doar întrebările stau fără nici un răspuns și mi-e tot mai greu să înțeleg teatrul acesta,

în care Destinul pare că doarme, chiar și atunci când cortina Umbrelor cade.

 

 

 

                                                 28.Aprilie.2021

 

 

 

                 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apă neagră

 

Între ușile dintre Cer și Pământ,

Vântul își cântă recviemul în surdină...

 

Moartea își ascute sabia cea veche și ruginită,

cu un ciob de Piatră Vie

dintr-o apă neagră

(din care se adapă Caii celor șapte Nopți)

când cad stelele

plângătoare.

 

Îmi potrivesc ceasul după ceasul Timpului,

însă,

nu știu când

se vor deschide ușile să plec!

 

 

                                         25.Aprilie.2021