Culisele

Stau în culisele

vieții,

și privesc cum

timpul,

sprinten dansează fără

întrerupere,

în ritmurile grăbite...

Când,

e trecutul, și

dintr-o

dată, se schimbă

acordurile...

în prezentul efemer

apoi,

pașii lui...mișcându-se

ușor,

spre viitorul incert.

Însă,

publicul din sală...

pare

a fi, nevăzător

sau,

poate amnezic căci,

nimeni

nu înțelege că,

spectacolul

destinelor...e irepetabil.

                                                         29.Martie.2012

Pretexte

Uneori,

las versul

să pătrundă printre

crăpăturile,

clădit de pretexte

sub cerul variabil al

destinului,

când simt

adierea inspirației mele.

Căci,

sufletul mi-e

atât de plin cu

patimi,

speranța...dureri,

crâmpei de amintirii

şi, bucurii efemere în

rezonanța,

singurătății fără

final pentru mine.

                                                  27.Martie.2012

O filă albă

Pereţii celulei a

singurătăţii,

se amplifică în fiecare

clipă...

şi, devin tot mai groși.

Rănile...

provocate de cătuşile

neîmplinirilor,

sunt demult acute şi dor...

mereu.

O dâră de lacrimă cade,

instant...

din neputință sau poate,

frica

de viitorul incert ar fi,

motivul.

Atunci, tiptil printre umbrele

nopţii,

a evadat tăcerea mea, din nou...

iar

acum, prelingându-se uşor, pe o filă

albă...

neavând nici o rimă, îşî caută

libertatea,

ghidată fiind de unica inspirație.

                                                             20.Martie.2012

Pe furiş

Vântul

cel furios,

sau uneori blând,

îmi poartă pe furiş...

Prin

văzduhul acestei

noi erei...fără

sens mereu şi pustie.

Parfumul

versului alb,

ce se-nalţă

din stamina sufletul meu...

Colorat

cu sentimente,

şi doar roua

inspiraţiei, cănd mă atinge...

Înfloresc

sub incertul

cer, al vieţii.

15.Martie.2012

Fluturii de vers

Respir aerul viselor

adesea,

când rătăcesc pe

aleea,

pavată cu singurătate.

Şi

privesc, cerul incert al

destinului...

Iar, pe banca tăcerii, îmi

place

să ascult noaptea repetitivă, a

vântului...

Chemând, fluturii de vers

din

zbuciumul sufletului meu, în

zbor...

prin văzduhul... nemuririi.

                                                       6.Martie.2012

Amurgul

                                                 

Parfumul efemer al

destinului,

sunt mereu şi mă-nalţ...

Spre

culmile nemuririi când,

adierea

versului mă cheamă uneori...

Ușor,

şi tăcut în amurgul clipelor...

efervescente.

                                                         2.Martie.2012