... nu Moartea e ceea ce mă înspăimântă
și nici ceea ce văd în oglinda Singurătății mele,
ci
orele metamorfozate în niște veritabili șerpi
încolăciți în jurul Sinelui meu,
plin de dureri,
de frici,
de frustrări,
scufundat în noroiul rutinei
luptându-se cu EL însuși
și cu ambiguitatea Gândurilor ...
mă simt un Apus
în fiecare
Răsărit.
29.Septembrie.2021
Miroase a parfum de mere coapte,
carnea iernii,
dichisită cu vechile noastre tabieturi
în diminețile,
care nu erau niciodată târzii sau prea devreme
(când se lepădau cuvintele de noi)
pentru ritualul îngropării nopților de vară,
într-un început de toamnă
cu un sărut
mereu
se făcea primăvară
fără clișee.
... de când ne-am lepădat noi
de cuvinte,
carnea iernii tremură printre colinde,
iubito
și miroase a parfum de mere coapte ...
26.Septembrie.2021
- Te las
și mă îndepărtez de tine
acum ...
Să mă privesc puțin
oglinda lucrurilor
peste care s-a pus praful
în timpul
pierdut
în căutări inutile,
în mofturi insipide,
în urletul Tăcerii dintre noi,
în tot ce părea departe, dar de fapt totul era aproape
și am uitat să fiu cum eram ieri.
... și poate în Toamna
de mâine
te voi iubi mai mult
și mai intens
(ca în romanele și în vechile romanțe de dragoste)
decât ,,te iubesc " azi.
- Însă,
lasă-mă acum
în noaptea singurătății mele,
să-mi fie dor
și să-mi amintesc
cine sunt Eu
atunci când sunt Eu
cu Mine,
dincolo de rațiuni,
dincolo de visuri și ambițiile,
cu toate defectele,
capriciile,
frustrările
și fricile mele ...
Nesupus în fața nici unui compromis
și complet gol în fața oglinzii ...
23.Septembrie.2021
