Pe drumul bifurcat al orelor,
Timpul trage minutele după el,
fundele secundare se desfac,
rând pe rând
și se agață în câte un colț de vis
al unui anonim.
Când Amurgul se metamorfozează într-o proză,
încă nescrisă,
pe nisipul din palma Eresului
fără noroc.
Când trompetele anunță marșul cadențat al Morții
și fluturii vor rămâne captivi în memoria unei idile,
trăite imaginar!
29.Martie.2021
Am sentimente cubice,
după ce am fost ucisă într-o poveste de iubire,
însă, am rămas totuși vie, fără să mă simt
și acum decupez imaginar dintr-o coală de hârtie albă,
aripile îngerului
care m-a părăsit pe ușa dintre cele două Raiuri antonime.
În minte îmi răsună în antiteză refrenul:
,,Fericirea are chipul tău...."
21/22.Martie.2021
Cluj-Balda
Din adâncurile mele,
te strigă cu disperare...
„Te iubescul.”
Muzica zidului lumii,
aritmică și asurzitoare,
dată la maxim,
nu te lasă
să auzi....
Cum strigă...
Sunetul îi se înfige,
de fapt
și de drept,
în mijlocul gâtului meu
(ca o gheară)
Mă doare...
Mi se uscă buzele
și mi se zguduie Sufletul
(precum o clădire
în timpul unei explozii),
încep să simt
cum mă adâncesc și mai tare.
Te iubesc...
Iar muzica zidului lumii
e doar abia
la început.
19.Martie.2021
