Semnalul mono sonor

 
Vine Toamna 
și se golesc paharele cu vin,
iar eu tot mai gol mă simt în fața Oglinzii ...

Masa îmi vorbește despre un amândoi la trecut,
în prezent,
după ce a plecat trenul 
din gară, 
la semnalul mono sonor 
al Nisipului 
peste biletul tăiat asimetric 
în direcția sticlelor sparte...

Se nasc căderi,
se aud țipete, 
se trântesc uși, 
se sparg amintiri, 
se revendică războaie, 
se spune totul în tăcere 
și desfac brațe din îmbrățișări.

Vine Toamna 
și eu mă simt gol 
sub haine...


                                                        10 Septembrie 2025

Bocet în picioarele goale

 Liniștea este Urletul 
care plânge 
întotdeauna 
după ploi, 
scufundat în respirația 
Tăcerii ,
numărând pe degete 
doar 
până la trei...

Și apoi,
Expirația 
îi dă ecoul
Mării 
și îl îmbracă 
în bocetul
curat 
al unei Doine
vechi,

Cu picioarele goale.


                                                  9 Septembrie 2025

Exélixi

 Prin gaura cheii Timpul trece cu viteza unui glonț , 
până la ultima respirație a Morții. 

Moartea își taie unghiile cu foarfeca de tuns iarba, până la primul simptom de înviere. 

Învierea se ridică dintr-o apă nouă, cu opt nouă brațe, precum o umbrelă de Iertare.

Iertarea este logica matematicii inversate pe tabla de șah, uitată într-un colț prăfuit cu Amintiri. 

Amintirile ne iau o parte din Suflet, uneori când rănile nu mai pot fi închise de nimeni și de nimic.


                                          4 Septembrie 2025