Firul fin
Mi-e dor să respir libertate
şi să brodez sentimente, cu
firul fin al cuvintelor iar tu,
să mă săruţi blând pe tâmple
atunci, când norii vieţii mă
înspăimântă apoi, cu dragoste
să-mi acoperi sufletul, ca să
mă simt înţeleasă chiar, dacă tac.
14.Iulie.2010
miercuri, 14 iulie 2010
Mănușă rece
Perfecțiunea se ascunde într-un paralelipiped vertical roșu ... Roșu explorează dintr-un trandafir captiv la reverul Morții ... ...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Tu încă, arzi în mine chiar și în venele mele, iar eu din ce în ce mai mult mă sting în surmenajul umbrei tale... Între Cer și Pământ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu