Firul fin
Mi-e dor să respir libertate
şi să brodez sentimente, cu
firul fin al cuvintelor iar tu,
să mă săruţi blând pe tâmple
atunci, când norii vieţii mă
înspăimântă apoi, cu dragoste
să-mi acoperi sufletul, ca să
mă simt înţeleasă chiar, dacă tac.
14.Iulie.2010
miercuri, 14 iulie 2010
Da și nu
Multă zăpadă și un strănut de la prea mult frig... Un Vis microbian se extinde în țesătura ceții dimineților târzii, în simetria Tăcerii di...
-
mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine. ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
știi... pietrele ce strălucesc pe inelele de la amanetul din colțul străzii cândva au fost stele căzătoare prinse în năv...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu