joi, 2 septembrie 2010

Dincolo de tăcerea mea


Dincolo de tăcerea mea,
sunt gânduri nespuse…
şi sentimente ascunse.

Dincolo de tăcerea mea,
lupta contra prejudecăţilor
uneori e grea şi adorm
obosită, noaptea cu obrazul
mistuit de flacăra lacrimilor.

Dincolo de tăcerea mea,
zâmbetul meu se pierde
în singurătate abstractă şi,
vârful creionului sculptează
în cuvinte scrise pe hârtie.

Însă, între noi mereu e
ceaţa indiferenţei şi atunci,
percepţia ta devine imposibilă.


2.Septembrie.2010

4 comentarii:

Aris spunea...

Tu nu ascunzi nimic, frumoaso!
Sentimentele tale sunt in cartile scrise, iar sufletul tau nu are nici un defect... Esti un om perfect!
sau poate perfectibil, ca noi toti de altfel...
Hai, zambeste!

Bogdan Popa spunea...

Hai... nu-i mereu ceata, doar 99%. Cherr up!

ღAzucenaღ spunea...

Zambetul nu trebuie iniciodata sa se piarda.Pastreaza-l ,tinel strans in pumni si nu-i da drumu indiferent de ce se intampla ,doar pastreazal.Tacerea intotdeauna a avut multe de spus ,iar a ta este una foarte trista ,poate maine nu va mai fi asa,mult curaj.

kis spunea...

cuvintele acestea sant rupte dintr-o inima care protesteaza la degradarea morala si spirituala a noastra a tuturor!
,,intre noi mereu e
ceata indiferentei...,,

fii binecuvantata!

Trezire spasmică

  Uneori, mă simt precum o trezire spasmică sub pleoapa unui Somn bizar, dar, totodată și interesant...   Visul se rupe de mine ...