miercuri, 24 noiembrie 2010

Nicicând


Am fost un boboc,
fără speranţă uitat
în furtunile vieţii.
Şi acum, petalele
sufletului meu, zi
de zi înfloresc sub
razele ochilor tăi,
în grădina necunoscută
a destinului şi,
zâmbetul tău blând
îmi aduce roua viselor.
Iar dimineţile de iubire,
mă fac să fiu cum,
n-am mai fost nicicând…
şi, aş vrea să rămân
multe anotimpuri aşa.


24.Noiembrie.2010

4 comentarii:

Aris spunea...

Ce frumos legi cuvintele, frumoaso!

. spunea...

imi place cum te joci cu cuvintele ...

Cadar Katalin spunea...

Draga mea Aris,iti multumesc ca continuu sa fii umbra mea si sa ma urmărești lecturând,nu stiu cum dar,ma simt atasata de de tine chiar daca nu ne cunoastem personal.

Si tie Clopotel,iti multumesc pentru vizitele tale constante pe blogul meu!

DoarATAT spunea...

Bună Ziua ! ~ am revenit, domnişoara Cadar Katalin !
~
Am citit acest gând ... ca o adiere răcoroasă, într-o ZI de Vară !
Titlul însă, ... "m-a descumpănit" !
Probabil era ... spre Seară ?
~
Cornelius,

PS: ... îţi recomand să AFIŞEZI câte 3, 4, sau 5 postări pe pagină ! Deoarece această ADRESĂ, se "încarcă" foarte GREU ! Practic, în acest moment, ai doar două pagini ! Coloana Gadget, cred că este "prea goală" !!! ... :)

PS2: Lasă cititorului "libertatea" de a te descoperi ... "răsfoind", oricum nu are nimeni TIMP ... să citească TOATE poeziile ... deodată ! Încearcă, pentru început ... cu 9, sau chiar 7 postări pe pagină ! În felul ăsta, se ajunge mult mai repede ... în josul paginii, unde ai avut un "Sondaj" ... nevizitat !!!
Faci cum vrei, dar să nu pui mai puţin de 3 ... vei cădea în cealaltă extremă !
~
Cornelius, :)
~,

Trezire spasmică

  Uneori, mă simt precum o trezire spasmică sub pleoapa unui Somn bizar, dar, totodată și interesant...   Visul se rupe de mine ...