miercuri, 26 ianuarie 2011

Nu ştiu


Amintirea ta, îmi strigă gândul
cu glas de dor şi, chipul nopţii
cu trăsături de suspine, îmi arată
urmele iubirii tale, în sufletul meu,
te ascunde în palma sa, misterioasă.
Nu ştiu, dacă ai în buzunar,fericire
să-mi dai până în ultima zi...
însă, ştiu că acum, te iubesc.


26.Ianuarie.2011

4 comentarii:

Aris spunea...

Te-ai intors, minune!
Sper ca ti-ai incarcat bateriile si astept, sa citesc, versuri minunate.
Numai bine, frumoaso!

. spunea...

ma gandeam cand o sa mai scri ceva ...e ca o declaratie de dragoste ..frumos spus :)

Cadar Katalin spunea...

Va mulțumesc dragele mele,pentru vizita,cuvinte frumoase și incurajări.Si va doresc tot binele din lume si multa inspirație.Eu scriu doar cand imi cere sufletul si imi vine inspirația nu forțez...nu vreau sa scriu doar de dragul de-a scrie si sa nu transmit nimic...De 3 saptamanii tot am scris la aceasta poezie caci,in fiecare zi gaseam ceva de schimbat...chiar daca nu e lunga poezia.Va imbratisez si va pup,si va mai astept cu drag!!!

luna spunea...

frumoasa poezie :) Intradevar iubirea din prezent trebuie savurata la maximum, viitorul si trecutul sunt mult mai putin importante

Și pe cuvânt

  Nas în vânt, vis de-avânt, În nopți dalbe, în versuri albe, îmi ești muză, o galbenă roză, la o ureche, să-mi fii pereche, șopt...