Incert


Un strop de fericire,
se prelinge uneori,
în palma inimii mele.
Din cerul atât de incert
al destinului...şi în tăcere,
rog clipele să nu mi-l ia
căci, ochii mei s-au secat...
În arșița suferinţei pe drumul
neputinţei, pe care am mers
ani şi ani, neîncetat singură.


21.Iulie.2011

Zbuciumat



Într-o lume atât
de perfidă,
a căzut din nou,
lângă fereastră...
pe o hârtie albă, din
sufletul meu zbuciumat
roua unui mic vers.
În tăcerea zorilor
când, mii de fluturi
al gândurilor zboară...
şi, petale de trăiri
multicolore, se deschid
mai uşor, sub vârful
vechiului meu condei.
Şi, fie pentru o clipă...
cerul vieții e mai senin, iar
eu pot respira aerul eliberări.


15.Iulie.2011

Vreau


Vreau într-o zi,
să-mi îmbrac singurătatea,
în ploaia a unei zilei de Iulie,
şi s-o încalţ cu pantofi de vers.

Şi vreau să se privească, în oglinda
iubirii cât de urâtă e...apoi, să plece
din sufletul meu, pentru totdeauna şi,
lăsând în urma ei, nopţile pentru noi...

Tot ce mai vreau, e să vină la uşa vieții
mele, fericirea şi ceea ce am avut până
acum, să dau uitării iar ecoul suspinelor
mele, să nu mai răsune niciodată, de tristeţe.



8.Iulie.2011

Mirosul cuvintelor


Roua de vise, se aşează peste
petalele mele, așteptându-şi împlinirea...
Şi fluturi anilor, trec mult prea repede
în zbor prin văzduhul vieţii mele, iar
vântul timpului nu se opreşte nici o clipă.
Apoi, nu mai ştiu de când nu s-a mai ivit razele
fericirii, pe cerul destinului meu, simt doar
furtuni de singurătate, în complexitatea unor nopţii...
Chiar, dacă am steaua iubirii absolute, deasupra mea
mereu, sunt clipe când din vâlvătaia sentimentelor...
Mirosul cuvintelor scrise, trece peste zidul tăceri,
ridicat de teamă...să spargă timpanele prejudecăților.



3.Iulie.2011