Mirosul cuvintelor


Roua de vise, se aşează peste
petalele mele, așteptându-şi împlinirea...
Şi fluturi anilor, trec mult prea repede
în zbor prin văzduhul vieţii mele, iar
vântul timpului nu se opreşte nici o clipă.
Apoi, nu mai ştiu de când nu s-a mai ivit razele
fericirii, pe cerul destinului meu, simt doar
furtuni de singurătate, în complexitatea unor nopţii...
Chiar, dacă am steaua iubirii absolute, deasupra mea
mereu, sunt clipe când din vâlvătaia sentimentelor...
Mirosul cuvintelor scrise, trece peste zidul tăceri,
ridicat de teamă...să spargă timpanele prejudecăților.



3.Iulie.2011