Zbuciumat
Într-o lume atât
de perfidă,
a căzut din nou,
lângă fereastră...
pe o hârtie albă, din
sufletul meu zbuciumat
roua unui mic vers.
În tăcerea zorilor
când, mii de fluturi
al gândurilor zboară...
şi, petale de trăiri
multicolore, se deschid
mai uşor, sub vârful
vechiului meu condei.
Şi, fie pentru o clipă...
cerul vieții e mai senin, iar
eu pot respira aerul eliberări.
15.Iulie.2011
4 comentarii:
Te autodepasesti!
" Roua unui mic vers", superb!
Imaginea unui vers scris din picaturi minuscule de roua, racoreste urgia asta de afara pe care eu una nu o mai suport.
Numai bine, Minune!
Si eu ma topesc sub canicula asta...#:-S Iti multumesc draga mea Aris,pentru apreciere!Te imbratisez si iti doresc ploii de fericire!
UN SUFLET ZBUCIUMAT DE-O DRAGOSTE VIE NU STIE NICIODATA CE VREA!
scrisul te elibereaza uneori ...tu scri frumos
Iulia draga,sa stii ca nu doar de dragoste...mi-e zbuciumat sufletul ci si din cauza unui destin crud care m-a obligat sa trec peste unele obstacole al vietii...plus stare mea de sanatate e.t.c
Iti multumesc pentru compliment si te mai astept cu drag!
Trimiteți un comentariu