Festivalul anotimpurilor



Frunze îmbrăcate,
în outfit pastelate
de toamnă, dansează pe
ritmul lent al vântului.
În ringul nostalgiei, luminat
de un apus inegalabil şi, sub
privirile atâtor oameni... de la
festivalul minunat al anotimpurilor.



28.Septembrie.2011

Ochii nopţii


În spatele
perdelei a liniștii
ochii nopții,
mă privesc cum
mă dezbrac
de tăcere, în oglinda
scrisului
când stropii vieţii...
Curg şi
rămân uşor, pete
de gânduri,
iar de sub condeiul din
mâna mea
nesigură, pe goliciunea hârtiei
apare şi,
reflecția sentimentelor ascunse
în aparenţe.


25.Septembrie.2011

EU



Un suflet îmbracat
în vise,
pentru spectacolul vieţii.
Pe scena
destinului şi, regizat
de Dumnezeu însă...
Scenariul mereu,
e imprevizibil chiar, dacă
lumina speranţei
nu se stinge niciodată.
Totuşi, se
ştie că în orice clipă,
se va putea
trage cortina iar...
Personajul din
EU nu îşi va mai
juca rolul.



19.Septembrie.2011

Balsam



Cuvintele sunt un
balsam pentru mine,
când bruma singurătăți
cade peste sufletul meu.
Şi vântul toamnei îmi
spulberă visele într-o lume
mereu, nesigură iar în jur...
totul devine uşor, grobian.


17.Septembrie.2011

Cad


Gândurile mele,
cad pe hârtie în
miez de noapte...
Când vântul versului,
răsună din văzduhul
inspirației şi, la flacăra
tremurândă a luminări iar,
in jur pluteşte aroma liniştii.



15.Septembrie.2011

Mă aşteaptă


Eşti cea mai frumoasă,
cale a iubirii pe care vreau,
să merg tot restul vieţii mele.
Prin furtuni, sau prin arşiţă...
doar, să nu mă mai întâlnesc
niciodată cu singurătatea căci,
ştiu că demult mă aşteaptă fericirea.



11.Septembrie.2011

Insipidă



Timpul a trecut
încet,
dincolo de tăcere...
şi, tu ai devenit
după ani şi ani,
o esență insipidă...
în sticluța sufletului
meu.
În cămara destinului
însă, te voi da uitări
fără regrete şi,
orice ar fi...
Cerând preţul fericiri
şi, ne mai acceptând
disimulări.




5.septembrie.2011

Ultimul fluierat



Sufletul meu, e
o gară
în care trenul fericirii,
nu s-a oprit
niciodată.
Timpul trece pe
nesimţite...
şi, oamenii vin
şi pleacă...în grabă.
Peronul vieţii mele,
mereu e gol
dar în acelaşi, timp
şi zgomotos.
Doar aburul unei,
amintiri...
rămâne în urmă,
uneori.
Biletul spre un
vis împlinit,
se plăteşte scump.
Şi nu ştiu, când
se va auzi
ultimul fluierat, al
destinului.


1.Septembrie.2011