Insipidă
Timpul a trecut
încet,
dincolo de tăcere...
şi, tu ai devenit
după ani şi ani,
o esență insipidă...
în sticluța sufletului
meu.
În cămara destinului
însă, te voi da uitări
fără regrete şi,
orice ar fi...
Cerând preţul fericiri
şi, ne mai acceptând
disimulări.
5.septembrie.2011
2 comentarii:
Aceeasi tristete... Minune, scrii frumos, dar te as dori putin mai expansiva, mai optimista. Se poate?
Da pot fi optimista nu mai recent am avut o noua dezamagire din partea unui prieten...
Am început sa urăsc oamenii pentru că sunt ipocriţi, mincinoşi, plini de sine, egoişti, indiferenţi etc. Despre prieteni…ce sunt ăia? Am observat că într-un moment dificil din 1000 de prieteni rămân doar 2, maxim 3. Trist, dar aceasta este realitatea.
Nu-mi apartin randurile insa e oglinda in care vad realitatea si reprezinta ceea ce simt si gandesc...
O seara placuta iti doresc lumina mea draga!
Trimiteți un comentariu