miercuri, 29 august 2012

Retine înghețate



Pe banca veche
a timpului,
o ultimă rază
de soare.


Sărută tâmplele secate
ale pământului,
luându-și rămas bun
dar, promițând revederea.


O slovă albă
salutându-i,
în zborul lui
spre retine,
înghețate de nepăsare.


                                                 29.August.2012 

Niciun comentariu:

Mă plânge...

 Am obosit! Mi-e și frig.... Iar,  mâinile mi-s atât de scurte încât,  nici nu pot cuprinde tot golul acesta care atârnă de venele tăiate de...