Printre valuri

Înot printre valuri…

contra curenţilor mereu,

rătăcită pe o mare

necunoscută prin furtuni,

în nopţile reci şi zile mohorâte.

Adesea, având chiar, braţele

ostenite sau rănite iar,

tâmple mi-s arse de gânduri,

dar nu mă opresc nici o clipă.

Doar stoluri de slove…

îmi ţin de urât uneori,

în zborul lor spre infinit.

Vreau să ajung astăzi…

mâine, sau peste o lună,

într-un an…cândva.

Pe ţărmul unde apune

suferinţa şi, răsare frumos

fericirea pentru mine.

                                                                3.Februarie.2013