miercuri, 15 mai 2013

Colţ de zâmbet



           

 

A plecat
demult,
soarele spre
brațele,
unui alt
început.

Şi simt
cum
se apropie,
întunericul
să-mi fure...
lacrima.

Ascunsă într-un
colț,
de zâmbet
rece,
de Sine
nomine.

                                              

                                                      15.Mai.2013

Niciun comentariu:

Mă plânge...

 Am obosit! Mi-e și frig.... Iar,  mâinile mi-s atât de scurte încât,  nici nu pot cuprinde tot golul acesta care atârnă de venele tăiate de...