Din șoapta vântului
ninge,
cu flori de tei
lin,
pe umerii hoinarei
clipe.
Ce vine dinspre
cândva...
înspre în prezent.
Apoi,
îndreptându-se spre
viitor
trecând,
ușor prin trecut.
Între
efemer și eternitate.
18.Iunie.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu