Fără să-mi dau
seama uneori,
palma
gândului ne rostit...
se plimbă
încet,
pe chipul tău.
Uitând
de noțiunea timpului,
parcă
și coboară...
ajugând,
pe piept.
Trece,
hotarul între permis
și ne...
apoi,
tot mai departe.
Până
când lacrima
singurătății o
oprește.
9.Septembrie.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu