luni, 9 septembrie 2013

Până când




Fără să-mi dau
seama uneori,
palma
gândului ne rostit...
se plimbă
încet,
pe chipul tău.

Uitând
de noțiunea timpului,
parcă
și coboară...
ajugând,
pe piept.

Trece,
hotarul între permis
și ne...
apoi,
tot mai departe.

Până
când lacrima
singurătății o oprește.



                                                           9.Septembrie.2013 












Niciun comentariu:

Se sparg diafragmele vocalelor

Străzile cresc din urmele pașilor tăi, în locul copacilor cu rădăcinile ieșite din sfera oculară tăcută a Pământului și cu ramificații c...