miercuri, 10 septembrie 2014

Și rămâne



Ziua
se scurge
încet,

printre degetele
Timpului...

peste buzele
Neființei,
de Frământări

mușcate
în taină,

sub
ochii Neputinței
noastre...

și rămâne
Noaptea,

în Calendarul
acum
mai sărac.


                                                               10.Septembrie.2014









  










Niciun comentariu:

Îmi astup inima sub palme

  Uși vechi de lemn, mușcate de somnul Timpului în stările de veghe...   Se aud urlete ascuțite legate de inelul unei Chei ......