Dispar zâmbete
înrămate
de pe pereți
odăii
în care singurătatea,
se temea
cândva
cândva
de ecoul
șoaptelor al nopților târzii.
2.Februarie.2015
-Te uit, să-ți lipsesc! După ploi... Din Durere să se nască Versul! Mersul pe apă se face întotdeauna în alb... În tăcere... Sunetul de c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu