joi, 28 ianuarie 2016

Captivă în tăcerea tăcerii



Am iubit,
răsăritul lângă tine. 

Și atingeam,
cerul cu privirea. 

Aripi de fluturi,
îmi băteau în inimă. 

Nopțile le împărțeam,
la doi. 

Din șoapte,
am construit vise. 

Dar într-o zi,
ai plecat. 

Lăsându-mă captivă,
în tăcerea tăcerii. 


                                                28.Ianuarie.2016

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...