duminică, 13 ianuarie 2019

Și paharul



ecoul tocurilor de gheață
ale dimineții,
ce umblă dezbrăcată
nestingherită,
prin somnul morbid al asfaltului,
sparge și cele mai surde timpane
și paharul...
cu visul demisec,
plin,
pe care n-am apucat să-l bem,
în seara
ce părea să fie povestea unui început
dintr-un sfârșit...

sau poate pur și simplu,
doar

ne-am înșelat.


                                                   13.Ianuarie.2019

Niciun comentariu:

Monolog din spatele ușii albastre

  Se văd ninsori în privirea ta tot mai des și mai aproape, iar mirosul de vară din păr ți se pierde în capriciile englezești de toa...