cuvintele au învățat să mă rostească
într-o muțenie absolută.
sunt cea mai frumoasă trezire
dintr-un somn
adânc și lung,
cu bărbia sprijinită în palme
iar masa ronțăită de timp,
îmi săruta
coatele
fără să simt
frigul acelor ierni,
cu ninsori începute din cerul
tăiat
în patru
și împărțit la douăzeci și patru de clipe
rămase într-un veac
de singurătate…
toamnă după toamnă,
sunt cea mai frumoasă trezire
cuvintele au învățat să mă rostească
într-o zi,
de primăvară.
27.Aprilie.2020-ora:04:19
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu