Cu ochii scăldați de rouă

cuvintele au învățat să mă rostească

într-o muțenie absolută.

sunt cea mai frumoasă trezire

dintr-un somn

adânc și lung,

cu bărbia sprijinită în palme

iar masa ronțăită de timp,

îmi săruta

coatele

fără să simt

frigul acelor ierni,

cu ninsori începute din cerul

tăiat

în patru

și împărțit la douăzeci și patru de clipe

rămase într-un veac

de singurătate…

toamnă după toamnă,

cu ochii scăldați de rouă.

 sunt cea mai frumoasă trezire

cuvintele au învățat să mă rostească

într-o zi,

de primăvară.

                                               27.Aprilie.2020-ora:04:19