luni, 29 iunie 2020

Fum și scrum


...mă uit cum se înalță fumul
din țigara
pe care am aprins-o,
dar nu mai am chef
să o fumez
și o las să ardă în continuare...

mă simt ca un șaman
sau asemeni unui indian incaș
bătrân,
rătăcit pe un vârf de munte,
în încercarea disperată
de-a trimite semnale de supraviețuire...

fum și scrum-
tot ceea ce a rămas
din vise, 
speranțe,
dincolo de răspunsuri
despre fericire…

tu și eu
suntem
 o adere
stinsă,
de ploi reci…

de uitare.


                                                               29.Iunie.2020
                                                                Ora:22:58

Niciun comentariu:

Distanțiere pe apă

  -Te uit, să-ți lipsesc! După ploi... Din Durere  să se nască Versul! Mersul pe apă se face întotdeauna în alb... În tăcere... Sunetul de c...