Din oasele Sfinților ce
au murit într-o zi de post negru,
Pământul a țesut un covor mare de păpădii și iarbă,
să nu le fie îngerilor frig la picioare,
când smulg Cerul de rouă pentru cei însetați și rătăciți,
dincolo de umbrele Sinelui lor,
căutând Nimicul într-un Tot Suprem sau Totul în Nimicul Absolut,
fiind datori cu o singură moarte toți, în fața Sorții,
ce își încearcă Norocul orb aruncându-și zarurile în punctul zero din Punctul
zero.
3.Mai.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu