Două umbre desenate

... nasturii de la cămașa ta,

care miroasea a duminică albă,

îmi amintesc...

când

se deschideau unul câte unul,

sunau

ca o rapsodie

și îmi trezeau toate sentimentele

(pe care le credeam moarte)

iar sânii mei

îmi plesneau în muguri de flori sălbatice,

sub ploaia de atingeri și de sărutări pătimașe,

în nopțile-n care deveneam amândoi

îngeri,

demoni

și zei totodată.

 

... acum

suntem două umbre

desenate

între prezent și trecut...

 

 

                                                          

                                                     16.August.2021