Când îngerii bat din aripi

 

Cu brațele ce cuprind necuprinsul,

alerg într-un picior improvizat dintr-o imaginație

bogată a insomniei,

pe toate podișurile nopții,

în direcția fericirii

(despre care spun unii că există, dar nimeni nu știe cum arată exact)

și din când în când, mă opresc în dreptul

unor semne de întrebare

cu o sprânceană ridicată,

le scutur și le întorc pe o parte și pe alta

în speranța că voi găsi un răspuns sau fericirea,

dar nu,

nu găsesc nimic!

 

Simulez o nepăsare și încerc să deșurubez piciorul,

însă,

nu mă lasă insomnia

și nu știu cum se întâmplă mereu

limbile ceasornicului din memoria mea

se întorc până în clipa

în care i-am privit ochii...

Și ploua în jur cu fluturi mărunți

și mirosea totul a nesfârșire,

iar eu

credeam că așa arăta fericirea,

dar nu,

de fapt, tot ce a fost atunci

era jocul unei iluzii,

un joc murdar de gesturi și zâmbete perfide,

nimic altceva!

 

Și totuși, poate fericirea stă ascunsă

în strigătul pământului și în râsul cerului,

când

îngerii bat din aripi...

 

Alerg ...

 

                                                      3.Mai.2022