Iubito,
Anotimpurile ne împart în mod egal
Păcatul și vina
Și timpul...
Timpul ăstă perfid încearcă să ne arunce
În puțul Uitării,
Dezbrăcați de orice iertare,
Când toate amintirile ne strigă
De sub așternuturi,
Încă ude...
Iubito,
Printre regretele mele
Caut cel mai mare și nobil motiv
De-a îmi scrie testamentul,
Prin care să îți las ție
Toți fluturii mei,
Care treceau
Dintr-o extremă în alta,
Atunci când uitam să aprind lumina,
Iar tu nu erai...!
În nopțile mult prea albe
Și în diminețile mult prea negre ...
18.August.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu