Luna coaptă

- Vreau luna coaptă!

îi spuse ea, răspicat și fără să îl privească...

Se uita doar la lună.

- Uite, am doar o jumătate de măr și o coajă de pâine!

Ți le dau ție dacă vrei,

i-a spus el.

Arătându-i și întinzându-se să i le dea.

-Nu! Nu vreau! Nu mi-e foame și nu înțelegi!? Vreau luna coaptă!

Ai spus că mă iubești și poți să-mi dai orice îmi doresc...!

I-a răspuns ea țâfnoasă..

El a luat o scară lungă și a început să se urce încet (cu toate că avea frică de înălțime)

treaptă cu treaptă, până unde nu a mai avut unde să urce...

Dar, nici nu mai putea să coboare de pe scară.

Și dintr-o dată nu a mai fost văzut..

.

La un moment dat, la capătul secundelor mute (ce păreau infinite) ,

brusc s-a auzit o șoaptă, sufocată de un plâns:

 

- Acum...

Mi-e poftă de jumătatea de măr și de coaja de pâine, cu miros și gust de răsărit ...

 

Răsărit intens de Mai

 

                                                                    

                                                19.Noiembrie.2022