Uneori Ploaia se ascunde în spatele Tăcerii
și vorbește în șoapta Privirii pierdute în gol,
dincolo de fereastră,
în framântul Mâinilor,
așteptând
întoarcerea stolului de Fluturi,
la matricea zilei
compusă din gesturi,
din verbalitatea Simțurilor
și din tremuratul Buzelor...
- Îmi ești!
Îți sunt...
Până când Moartea își va deschide ochii.
21 Aprilie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu