Pe pragul nopții,
un biet greier nostalgic își cântă
dorul-amar
ori, poate
de foame, Toamna-i pare mai aproape,
iar pe mine mă ispitește Singurătatea cu un vin roșu-sec,
în spatele unui nor imens de fum țigară,
în timp ce toate ungherele odăii
și spațiul acesta al ei mare
mușcă din mine fără milă și fără pauză,
cu colți de șacal...
- Să spun că e vina ta sau ba, a mea?
Ce rost ar avea și la ce mi-ar folosi acum?
Dincolo de cuvânt, nu se mai poate face nimic
și oricum totul este scris în alb:
a fost și va fi
cândva,
undeva...
20 August 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu