Ultimul apus

 

În miez de noapte, prin perdeaua insomniei,

privesc fiecare mișcare a Umbrelor,

în timp

ce desenează linia graniței lumii

între tot ce a fost,

va fi sau nu va mai fi,

iar, Timpul își pierde câte un pic din măsura Sa

și clipele dispar într-o veșnicie...

Veșnicie din care

tu și eu,

el și ea

și toți ceilalți,

am făcut parte

înainte să fim o palmă de pământ,

sau un bulb de crin albastru, într-un uter purificat

și înaintea de tot ce ți s-a promis

că ți se va întâmpla... sau nu în viață,

mai târziu...

 

Crapă întunericul ...!

 

- Îmi simt pleoapele grele

și un sentiment de inutilitate mă împinge din toate părțile...

Aș vrea să mă arunc într-un somn

(ca într-un gol imens și adânc),

fără de-a mă ridica vreodată din el.

Dar, într-un mod bizar îmi vine în minte, Ană,

acest vechi refren:

,,...zorile se revarsă ..."

și mirosul luminii mă înțeapă

direct până în plămâni...

Apoi,

mă cuprinde Oboseala nebună,

atât de tare,

încât

mă doare și ultimul apus.

 

 

 

                                                  4 Decembrie 2023