Furtuni hibride

 Mor câte un pic în fiecare zi,
doar ca să mai exist o vreme...

Liniștea -
un embrion înghițit de Furtuni hibride.

Zâmbesc și mă prefac lejer 
că nu doare.

Ușile Iadului se deschid 
simultan cu fiecare respirație.

Ferestrele devin jumătăți de mere,
din care s-a mâncat
cândva.

Raiul a fost doar pentru cei Înviați 
din focuri.



                                  
                                                      29 Ianuarie 2025

Plâns articulat

 - Mă doare ...
Mă doare unghiul cel mai înalt și larg 
al Zâmbetului 
și Frica-mi tremură în mijlocul buzelor,
iar, Mâna ...

Mâna își pune trădarea în vârful unui creion 
din care ies bocete albe de versuri,
aliniate 
în forma unui Plâns articulat...

- M-am născut prematur 
pentru fericire 
și  am rămas cu o meteo sensibilitate?!...




                                                        25 Ianuarie 2025

Apusul ninsorilor târzii

 Râd,
să nu simt Durerea
cum oprește Cuvântul...

Apă...

A fost
stoarsă
la nașterea Pietrelor,
ce vor umple memoria Timpului,
cu verbe
după temperamentul sângelui,
în urcare spre creștetul Cerului...

Apusul ninsorilor târzii.



                                                    23 Ianuarie 2025

Valizele

 
Cineva așteaptă pe Cineva,
însă,
întotdeauna din acel loc doar
se pleacă
și rămâne un Gol,
care
strigă în gol...

Ninsorile își scutură valizele de Cer.



 

                                                      14 Ianuarie 2025

Salt

 Aș face un salt într-o altă viață,
de pe vârful unui pisc cu coarda Morții,
să sting întunericul din infinit
și să-mi regăsesc Visele din nou!



                                                     9 Ianuarie 2025

Mamă

 - Mamă, de ce nu m-ai născut într-o altă Viață? 
Nu știu, ori m-ai născut prea devreme ori prea târziu,
căci,
nu înțeleg nimic din tot ce mi se întâmplă 
și ce trăiesc!

- Poate...
Fericirea nu e aici,
sau poate 
Raiul e dincolo...

- Sau poate 
chiar nici nu există Fericirea 
și nici Raiul...

Există doar posibilitatea
ca Moartea să fie oglinda Vieții 
sau 
Viața să fie oglinda nereușită 
a Morții...




                                                          8 Ianuarie 2025  

De ce Doamne?

 ,, Din pământ ne naștem, în pământ ne întoarcem."

-Am auzit o voce spunându-mi acest lucru,
dar, eu cred că
m-a mințit în mod deliberat
sau poate m-am trezit din beția somnului,
fiindcă
am impresia că mă aflu pe drumul spre Iad,
de când am pornit această călătorie
și am obosit
să-mi tot întind mâniile spre Lumină,
care tot se îndepărtează
de fiecare dată,
când ajung s-o ating
și mi se aprinde întunericul în buzunare ...

- De ce Doamne?



                                               7 Ianuarie 2025

Moșoroi de vise

 Deseori
mi-e dor 
să nu fiu aici
și să Fiu 
acolo 
unde pot fi Eu...!

Urechea să-mi fugă 
într-un cântec de greier leneș,
tolănit prin iarba grasă 
și Luna
să-i țină cărarea,
până s-or crăpa zorile 
în mijlocul unui mușuroi de vise,
descântat de Vânt,
iar, când 
ar da Cocoșul trezire lumii,
aș bea din ulcică apă rece
din fântână,
să-i văd pe toți ai mei,
exact 
la fel cum erau
printre aburii pitei 
abia 
scoasă din cuptor
de bunica...

Mi-e dor!...

Să mă uit 
și să mă amintesc 
cu tălpile de nea...


                                               5 Ianuarie 2025

Dans desculț

 Vocala cuvântului "Tu"
sună
a primă ninsoare
și se simte
a puls
și se aude
a copil,
într-un dans desculț
în miezul Infinitului,
scos dintr-un alt Infinit,
cuprins
de contextul
în care Eu...

Ard imperii glaciare
în șoapte,
în gând,
cu poeme,
lângă o sticlă de vin
cu gust puternic
de Noi.



                                                  4 Ianuarie 2025

Mă plânge...

 Am obosit!

Mi-e și frig....
Iar,  mâinile mi-s atât de scurte
încât,  nici nu pot cuprinde
tot golul acesta
care atârnă de venele tăiate
de verbe...

Pământul mă strânge
și mă plânge durerea
în tăcere.


                                               2 Ianuarie 2025