Am obosit!
Mi-e și frig....
Iar, mâinile mi-s atât de scurte
încât, nici nu pot cuprinde
tot golul acesta
care atârnă de venele tăiate
de verbe...
Pământul mă strânge
și mă plânge durerea
în tăcere.
2 Ianuarie 2025
Realitatea oarbă
Seara atârnă de fereastră în culorile unei scrisori pierdute, iar pereții păstrează, sub respirația lor, amintirea zilei ce se d...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Dincolo de evadare Sunt zile...luni...ani... Ba nu! E o viaţă, decând dincolo de tăcere, pe masa destinului... din odaia mea, se scurg neînc...
-
E noapte E noapte, şi doar luna îmi aude suspinele. Mi-e atât de dor,să mă pierd în abisul ochilor tăi căprui. E no...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu