sâmbătă, 29 martie 2025

Suntem

 Suntem atât de vii,
ne scurgem puri
prin roșul străvechi al Sângelui,
dar, suntem demult morți 
în ochii celor care ne sting Lumina 
și ne calcă visele îmbrăcate în cuvinte colorate
și ne dărâmă urcușurile de la pământ la cer,
pe aripi de păsări albe, născute 
dintr-un cântec ridicat pe note de apă de izvor virgin,
înrădăcinat în palma Dumnezeului 
pierdut ,
în mintea Timpului.



                                                       29 Martie 2025

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...