Suntem atât de vii,
ne scurgem puri
prin roșul străvechi al Sângelui,
dar, suntem demult morți
în ochii celor care ne sting Lumina
și ne calcă visele îmbrăcate în cuvinte colorate
și ne dărâmă urcușurile de la pământ la cer,
pe aripi de păsări albe, născute
dintr-un cântec ridicat pe note de apă de izvor virgin,
înrădăcinat în palma Dumnezeului
pierdut ,
în mintea Timpului.
29 Martie 2025
sâmbătă, 29 martie 2025
Suntem
Memoria
Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre. Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Nu Frica mă omoară și nici Moartea nu mă înspăimântă, ci, durerea degetelor Vieții prinse la ușa Nefericirii, mă face să țip în tăcere, d...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu