Tăcerea e scara rulantă spre uitare,
Uitarea aruncă pe piele doar ploi reci,
Răceala începe să respire prin plămânii cuvintelor,
Cuvintele se dezbracă pe rând de noi,
Noi ne marcăm umbrele cu pașii spânzurați în Aer,
Aerul devine cea mai largă vedere spre Infinit,
Infinitul ne prinde întotdeauna din urmă.
17 August 2025
duminică, 17 august 2025
Ierarhia
Memoria
Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre. Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Nu Frica mă omoară și nici Moartea nu mă înspăimântă, ci, durerea degetelor Vieții prinse la ușa Nefericirii, mă face să țip în tăcere, d...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu