duminică, 21 decembrie 2025

Plugarii în capătul satului

Plugarii au plecat demult

și ogoarele au adormit dezvelite

în liniște,

dar, plugurile încă mai întorc Cerul

de pe o parte pe alta,

brazdă cu brazdă

și pe un gard vechi din vale

răsună

cântecul unui cocoș bătrân, bățos...

 

Când începe să se crape zarea,

Lumina

miroase a piele crudă de pruncie

în scutec de bumbac,

spălat în omătul topit din palmele femeilor

care au coborât din Rai

pe scările Iadului,

în nopțile

cu războiul pornit pentru iia cea nouă,

cu flori de mac negru al lui Ilie,

din casa cu lampa afumată și un galben gutui uscat

în capătul satului

fără nume...

 

 

                                                          21 Decembrie 2025

 

 

 

 

 

 

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...