E un dans mut aici, între noi,
fără spectatori,
cu excepția Umbrelor care se alungesc,
până devin amintiri de neatins.
Poate că noi suntem doar un cântec de noapte,
pe care nimeni nu-l mai știe fredona
sau un miros rătăcit de busuioc uscat la fereastră,
într-o casă în care nu mai locuiește nimeni,
în afară de un păianjen care își țese propriile vise,
sub pleoapa Zilei ce se închide în fața noastră ca un zăvor,
precum într-un film de dragoste alb-negru cu final dramatic.
18 Ianuarie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu