luni, 15 februarie 2010

Te rog

Te rog, călăuzeşte-mi sufletul
cu strălucirea ochilor tăi, când
se rătăceşte şi, prinde-l uşor, în
siguranţa braţelor tale, când
se apropie de colaps iar, sub
mângâierile tale, ascunde-l de
furtunile vieţii apoi, acoperă-mi-l
cu sărutările fierbinţi în nopţile
reci, când tremură de dor.

15.Februarie.2010

Niciun comentariu:

Da și nu

 Multă zăpadă și un strănut de la prea mult frig... Un Vis microbian se extinde în țesătura ceții dimineților târzii, în simetria Tăcerii di...