Vârful creionului

Mă simt departe,
de chipurile cunoscute…
fiind chiar, în mijlocul lor…
Dar, am obosit să tot sar,
Peste zidul falsităţi, care e
din ce în ce mai înalt în jur…
Prefer să evadez în cuvinte,
prin vârful creionului aşezat
pe goliciunea unei hârtii şi, să
ascult noaptea, cântecul monoton
al timpului, ce se scurge uneori,
prea repede prin clepsidre…
Decât, să mă lovesc mereu de
compromisuri şi să respir banalitate
ce-mi irită prea mult sufletul.

4.Mai.2010