Tăcere
Te văd dar, tu nu mă observi.
Te chem dar, tu nu mă auzi.
Te ating dar, tu nu mă simţi.
Anii ce au trecut, prin sufletele
noastre, s-au transformat uşor,
în amintiri şi, amintirile se pierd
în indiferența ta iar, eu rămân...
Dincolo de tăcere căci, nimic nu
mai are nici un rost de acum încolo!
30.Martie.2011
miercuri, 30 martie 2011
marți, 22 martie 2011
Vieţii mele
Picuri de ani, roua destinului
se preling uşor, pe petalele vieţii
mele, în grădina imprevizibilului.
Şi chiar, dacă razele fericirii sunt
efemere, vreau ca vântul voinţei
să-mi aducă mereu, vise împlinite.
Iar în urma ploilor să rămână
curcubeul al mândriei mele, ca
întreaga existenţa mea, să nu fie
în zadar, dincolo de tăcere...
22.Martie.2011
Picuri de ani, roua destinului
se preling uşor, pe petalele vieţii
mele, în grădina imprevizibilului.
Şi chiar, dacă razele fericirii sunt
efemere, vreau ca vântul voinţei
să-mi aducă mereu, vise împlinite.
Iar în urma ploilor să rămână
curcubeul al mândriei mele, ca
întreaga existenţa mea, să nu fie
în zadar, dincolo de tăcere...
22.Martie.2011
duminică, 20 martie 2011
joi, 17 martie 2011
miercuri, 16 martie 2011
La braţ
În urma nopții, rămâne mirosul
cerneli curgând, din călimara
sufletului meu, pe o hârtie albă şi,
tot ce a fost dincolo de tăcere,
răsună acum prin cuvinte scrise...
Iar, urmele unui nou început, sunt atât
de imprevizibile pe drumul destinului.
Oare, voi ajunge la bătrânețe, sprijinită
de brațul tău, şi în orice anotimp?
16.Martie.2011
În urma nopții, rămâne mirosul
cerneli curgând, din călimara
sufletului meu, pe o hârtie albă şi,
tot ce a fost dincolo de tăcere,
răsună acum prin cuvinte scrise...
Iar, urmele unui nou început, sunt atât
de imprevizibile pe drumul destinului.
Oare, voi ajunge la bătrânețe, sprijinită
de brațul tău, şi în orice anotimp?
16.Martie.2011
miercuri, 9 martie 2011
marți, 1 martie 2011
Dincolo...
Eşti roua care m-a
făcut să reînfloresc
în deşertul vieții şi,
adierea speranței îmi
poartă parfumul iubirii.
Sub razele efemere de
fericire, mă simt unică
iar, după fiecare furtună
a destinului, devin din ce
în ce mai rezistentă în nopțile
reci...când stele, îmi ţin de urât
şi mă ascultă dincolo de tăcere...
şi luna, revarsă pe hârtie cuvinte scrise.
1.Martie.2011
Eşti roua care m-a
făcut să reînfloresc
în deşertul vieții şi,
adierea speranței îmi
poartă parfumul iubirii.
Sub razele efemere de
fericire, mă simt unică
iar, după fiecare furtună
a destinului, devin din ce
în ce mai rezistentă în nopțile
reci...când stele, îmi ţin de urât
şi mă ascultă dincolo de tăcere...
şi luna, revarsă pe hârtie cuvinte scrise.
1.Martie.2011