miercuri, 16 martie 2011

La braţ


În urma nopții, rămâne mirosul
cerneli curgând, din călimara
sufletului meu, pe o hârtie albă şi,
tot ce a fost dincolo de tăcere,
răsună acum prin cuvinte scrise...


Iar, urmele unui nou început, sunt atât
de imprevizibile pe drumul destinului.
Oare, voi ajunge la bătrânețe, sprijinită
de brațul tău, şi în orice anotimp?


16.Martie.2011

Un comentariu:

. spunea...

destinul tău stă în cuvântul rostit de tine...

Monograma hibernală

Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...