Vieţii mele
Picuri de ani, roua destinului
se preling uşor, pe petalele vieţii
mele, în grădina imprevizibilului.
Şi chiar, dacă razele fericirii sunt
efemere, vreau ca vântul voinţei
să-mi aducă mereu, vise împlinite.
Iar în urma ploilor să rămână
curcubeul al mândriei mele, ca
întreaga existenţa mea, să nu fie
în zadar, dincolo de tăcere...
22.Martie.2011
3 comentarii:
Tare frumos gandesti...
In 4 versuri ai prins viata.
Numai bine!
foarte frumos ..te imbratisez:)
spunea cineva un lucru asemanator: dai vointa, iei putere! ... cred ca sunt niste cuvinte care in combinatie cu iubirea si cu credinta pot sa il faca pe om sa treaca spre un nivel mai inalt al drumului sau spre fericirea vesnica
Trimiteți un comentariu