marți, 1 martie 2011

Dincolo...

Eşti roua care m-a
făcut să reînfloresc
în deşertul vieții şi,
adierea speranței îmi
poartă parfumul iubirii.
Sub razele efemere de
fericire, mă simt unică
iar, după fiecare furtună
a destinului, devin din ce
în ce mai rezistentă în nopțile
reci...când stele, îmi ţin de urât
şi mă ascultă dincolo de tăcere...
şi luna, revarsă pe hârtie cuvinte scrise.


1.Martie.2011

3 comentarii:

Aris spunea...

Esti unica, frumoasa si... speciala!
O primavara frumoasa!

. spunea...

o primavara frumoasa cu mult soare iti doresc ...te imbratisez:X

Anonim spunea...

mda ... cam asta cred ca e iubirea ... ceea ce te face sa reinfloresti intr-un desert !

Monograma hibernală

Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...